Cu doua avioane nu se face primavara

Ministrul Transporturilor, domnul Razvan Cuc, a cerut managementului companiei TAROM declansarea unei analize pentru achizitionarea, in leasing operational, a doua aeronave de pasageri care sa inlocuiasca cele doua Airbus A310 retrase din serviciu anul trecut. Se pare ca se osciliaza intre A320 si Boeing 737. Se cere o capacitate de 160 - 190 de locuri, cu o vechime de cel mult sase ani. Cam asta ar fi anuntul oficial, asa foarte pe scurt.

Dincolo de vorbele goale pe care le tot emit guvernantii nostri, in acest caz domnul ministru, ramane o situatie tragi-comica, cu tendinte de plans in cazul TAROM.

Imaginati-va o companie aeriana care a luat fiinta in anul 1954, acum mai bine de 62 de ani. O companie care avea zboruri transatlantice si o flota de avioane extrem de moderne la vremea aceea. Si apoi uitati-va la ce se intampla astazi: intarzieri, decolari ratate, probleme tehnice, preturi exorbitante (inclusiv la zborurile interne), avioane nu tocmai noi, managementul extrem de slab, implicare politica si angajati pe pile si cunostinte. Pe scurt o companie de stat aflata, in acest moment, daca nu in "coma", cel putin foarte aproape de ea.

Ati intrat vreodata sau in ultimul timp  intr-o agentie TAROM?! Eu da, la Timisoara. Si m-a izbit faptul ca arata exact asa cum mi-o amintesc din copilarie, cand impreuna cu tatal meu, care lucra pe aeroport, o vizitasem de cateva ori. Asta se intampla acum 28 de ani. Si ce mi-a ramas bine imprimat in minte a fost superba macheta a unui avion ROMBAC 1-11 ce "plutea" maiestuos, agatat de tavan. Diferenta dintre astazi si atunci este ca acel ROMBAC 1-11 nu mai este acolo sus, la vedere. Este dosit dupa o canapea, ca si cum intre timp nu mai suntem asa de mandri ca a fost  construit si a zburat aici, in Romania. Restul arata exact la fel. Peretii, podeau, usile, decorurile interioare (ma rog, cred ca au schimbat canapelele; alea vechi s-or fi tocit de tot). Pana si angajatii aveam impresia ca sunt aceiasi, diferenta fiind varsta, caci cei 28 de ani si-au spus cuvantul.

Per ansamblu senzatia a fost ca am intrat intr-un muzeu si nicidecum in reprezentanta unei companii care se respecta si ofera servicii de calitate.

Pentru mine in acest moment este clar ca atata vreme cat aceasta companie va ramane una de stat, nu o asteapta decat un lucru: falimentul si disparitia. Cam ce s-a intamplat si cu Malev, in Ungaria. Atata timp cat nici macar check-in-ul nu il poti face on-line (masura adoptata de restul companiilor aeriene de  multa vreme), ci trebuie sa mergi la aeroport cu doua ore inainte de decolare, e clar ca nu are nici un viitor.

Solutii?! Trei, din punctul meu de vedere:

  • inchiderea companiei
  • managementul privat
  • privatizarea prin pastrarea numelui si a 49% din actiuni de catre statul roman

Managementul privat nu va functiona niciodata pentru ca politicienii nostri nu se pot abtine sa nu se amestece in afacerile si conducerea companiei. Si nu pentru a vedea cum merg lucrurile, ce ar putea fi imbunatatit astfel incat sa fim mandri cu totii de TAROM-ul ale carui avioane zboara prin lume purtand tricolorul pe deriva, ci pentru interesele lor personale meschine si de moment. Viitorul pentru clasa noastra politica nu are nici o relevanta.

Ramane solutia privatizarii prin cumpararea pachetului majoritar de actiuni de catre o companie mare, cu prestigiu, si care sa puna pe roate Transporturile Aeriene Romane. Si ferice de noi, sunt multe companii de acest gen in lume. Dar daca se privatizeaza iarasi incep cetatenii mandri ai patriei sa urle pe toate canale de stiri si prin toate ziarele ca Noi nu ne vindem tara strainilor. Foarte bine, nu o vindem. Mai bine o distrugem si nu mai lasam nimic generatiilor viitoare. Ca doara ce ne pasa noua care vom fi murit de mult timp si nu mai stim ce potop am lasat in urma noastra?!

Si mai ramane unica solutie. Care vine singura si trista la finalul celor 27 de ani de reforme, tranzitii, incercari peste incercari finalizate prin esecuri peste esecuri: falimentul, disparitia si trecerea in manualele de istorie, a revistelor de aviatie (macar de am avea asa ceva) la capitolul - ce am avut, ce puteam avea si ce nu avem de fapt.

Oare cum o fi mai bine?


Autor: aviatim | Foto: aviatim | 02.04.2017

2 Responses

  1. Daca nu trag obloanele, pe motiv de gauri repetate si mari in buget, solutia ar fi privatizarea dar nu cu pastrarea a 49% ci a unei cote mai mici, probabil un 33%. La 49% trebuie sa bagi si banii, in proportia aia, odata cu investitorul strain, cand faci majorari de capital pentru realizarea unor investitii majore. 33% e ok, macar zicem ca am pastrat pachetul de control (oha).
    • aviatim
      Da. Aveti dreptate. In felul acesta ar functiona ca o adevarata companie privata. Din pacate nu cred ca exista vointa si interes in aceasta directie.

Lasă un comentariu